Marketing, supermarketuri si reciclare

Mi se pare interesant modul in care sunt promovate produsele in Germania. Si nu vorbesc doar de reclamele TV, ingenioase si profesionist facute. Pe toate cutiile de dulciuri pe care le cumparam e anuntat un concurs - intri pe site, pui codul de pe pachet, castigi nu stiu ce. Avem in frigider in permanenta vreo 3-4 concursuri latente. Iar cerealele sunt la curent cu ultimele productii cinematografice si gasesti mici cadouri in pachet, pe tema filmului. Pana aici, nimic nou sub soare, si la noi in Romania infloresc promotiile si concursurile. Daca la inceput, acum vreo 15 ani, mancam la greu ciocolati ca sa trimit ambalajele la concurs, de radea mama de mine, acum nici nu le mai bag in seama.
Ce mi se pare in schimb un pic altfel, este cat de plastic sunt descrise produsele pe ambalaj sau in reclame. Cremos si delicat, gustos, usor, natural .. greu de descris, dar sunt adevarate poezii pe ambalaje.

In supermarket, diversitatea produselor ma lasa in continuare gura-casca. Poti sa mergi minute in sir printre rafturile de iaurturi, branzeturi, dulciuri sau cereale. Prin raioanele astea imi pierd eu vremea, in timp ce Jan sta la coada la wursti (carnati). Produsele sunt interesant asociate, de exemplu langa fructe gasesti frisca la tub sau alimente bio, langa produsele congelate gasesti condimente potrivite pentru fiecare fel iar intr-un magazin de carti, care se intinde pe trei etaje, langa cartile de meditatie si yoga gasesti rafturi cu lumanarele si uleiuri aromate.
Oricum, ca sa nu cad in tentatia de a umple cosul cu te miri ce, m-am invatat sa ma mai uit si intr-o parte, ca femeile cucernice cand trec pe langa un tanar cu vino-ncoace.
In supermarketul Real, la iesire sunt si case normale, cu vanzatoare, dar si case unde iti scanezi singur cumparaturile daca ai o cantitate mai mica, le pui in pungi si dupa ce o voce suava te anunta totalul, platesti cu cardul sau cash, la automat. Ca sa nu pacalesti cumva casa, cosul trebuie pus pe un soi de cantar, de acolo treci fiecare cumparatura prin scanner, iar sacosile in care pui cumparaturile sunt de asemenea cantarite automat.

Tot la supermarket, la intrare, exista automate care iti iau sticlele goale de bauturi sau lazile cu sticle si-ti dau un bonulet, cu o suma care se scade din valoarea cumparaturilor urmatoare, la casa. De exemplu, pentru o ladita de sticle de apa minerala, care costa 6-7 euro, primesti inapoi pentru sticlele goale cam 3 euro.

De altfel, germanii au foarte bine pus la punct sistemul de reciclare. Gunoaiele se depun in containere diferite – albastru pentru hartie si plastic, verde pentru deseurile biodegradabile, negru pentru toate celelalte deseuri. Sticla se colecteaza separat, in containere care se gasesc din loc in loc in oras. Deseurile bio le strangi in casa, in pungi speciale de hartie, de asemenea biodegradabile. Sunt tare incantata, pentru prima oara fac si eu ceva concret (oricat de minor) pentru reciclarea deseurilor. Chiar am reusit sa separ si mai bine cartoanele si hartiile decat o facea prietenul meu in mod obisnuit, si am grija sa pun si cea mai mica hartiuta la deseurile pentru containerul albastru.

Din noile mele aventuri lingvistice: la Body Shop, vrand sa cumpar un ulei de corp, am intrebat-o pe vanzatoare: “pot sa-l gust?”. A fost politicoasa si n-a schitat decat un zambet, cred ca se prinsese din prima ca habar n-am ce vorbesc. De ce confund a gusta (shmecken) cu a mirosi (riechen) nu pricep, poate pentru ca amandoua se refera la simturi.

Apropos, termenul de “smecher” provine din germana, chiar de la cuvantul “schmeken” (a gusta). “Schmeker” era specialistul care degusta vinurile pe vremuri, ajutand comerciantii sa cumpere vinul bun. Pentru ca nu putea fi pacalit cu usurinta, in timp s-a extins sensul, devenind “smecherul” de azi.