Birocratie sau poate ca asa ar trebui sa fie

Ca cetatean roman, ca sa muncesc in Germania am nevoie de permis de munca. Din fericire, am deja o oferta de job, absolut necesar ca sa obtin acest permis.
Pentru permisul de munca, a trebuit sa depun un teanc de documente la Biroul de munca (“Arbeitsagentur”) iar acum am de asteptat, 3-4 saptamani, pentru un raspuns.
Jan a fost un adevarat impresar, m-a dus de mana peste tot, a vorbit prin toate birourile prin care am fost si a obtinut diversele documente de care aveam nevoie. Timp in care eu zambeam frumos, incercand sa par un cetatean demn de a munci in aceasta tara, si dand din cap ca sa nu creada functionarii ca nu inteleg nimic. La banca, unde mi-am deschis un cont, am renuntat sa dau din cap, pentru ca efectiv nu intelegeam nimic din tot ce mi s-a spus si am semnat.
Despre birocratia care m-a impresionat placut: intr-o singura zi, in aproximativ o ora, eram inscrisa la primaria locala cu noua adresa, aveam cont la banca si eram in baza de date pentru asigurarea de sanatate. La o zi dupa ce m-am inscris la noua adresa, la o alta institutie unde aveam nevoie de un document (si chiar, intamplarea face, in alt oras) apaream deja cu adresa noua. Mi-a mai placut ca functionarii sunt deschisi si rabdatori si ca te primesc direct in biroul lor. Nu exista ghisee, doar la intare sunt de regula receptii mari si bine organizate, care te intampina sa-ti dea informatii si sa te trimita unde e nevoie. Si mi-a mai placut faptul ca institutiile publice – precum acest “Arbeitsagentur” au o identitate proprie, un logo, brosuri de prezentare, mesaje catre public – intocmai ca si o firma privata.
Cam acestea sunt primele mele impresii despre birocratia si institutiile publice germane. Ce mi se pare interesant, este ca germanii insisi se plang ca birocratia lor este teribila. Da, sigur. Si marmota invelea ciocolata in staniol..