Am primit permisul de munca. In loc de cele 3-4 saptamani “promise”, a durat numai 2 saptamani, iar saptamana asta ma pot apuca de lucru. Deci, jos palaria birocratiei nemtesti, pentru ca a cedat la modul pozitiv insistentelor viitorilor mei angajatori, care au sunat si de doua-trei ori pe saptamana sa spuna ca au nevoie de mine cat de repede cu putinta.
Intre timp, fac ore de sofat, pentru ca desi am permis de conducere, nu am condus niciodata dupa ce am terminat scoala de soferi. Am stat de multe ori pe ganduri in trecut, mai ales cand eram exasperata de tramvaiele bucurestene, daca sa-mi cumpar sau nu masina. Un fost sef m-a sfatuit sa nu-mi iau masina, pentru ca cheltuiesc mult mai putin luand taxiul in fiecare zi, daca am nevoie. Cam asa mi-am spus si eu, socotindu-mi atent finantele si vazand in acelasi timp cum creste inghesuiala si stresul din traficul bucurestean, de la o luna la alta. Mi-as fi dorit totusi sa am masina, mai ales cand m-a vizitat Jan, am fi avut o libertate de miscare mai mare si i-as fi aratat poate mai multe locuri frumoase din Romania.
Orele de sofat in Germania sunt, bineinteles, in limba germana. A nu se intelege ca am o fixatie cu asta, dar traiesc o experienta noua prin prisma faptului ca inca nu pot sa comunic, in germana, asa cum mi-as dori. Iar firea mea expansiva, glumeata si comunicativa se simte parasita intr-un colt, cu calus la gura si naucita de noua limba in care trebuie sa se exprime. La petreceri tac, zambesc si ascult, din cand in cand fac cate o glumita daca ma loveste inspiratia, uneori dau din cap desi habar n-am despre ce se discuta si inteleg doar crampeie de conversatie. Cand cineva mi se adreseaza, fac ochii mari si de multe ori raspund, la risc, ”Ja”. Nu-i o strategie prea buna.
La sofat insa nu-i chiar asa de complicat, am invatat termenii de baza precum frana, acceleratie, dreapta, stanga si asa mai departe si merge. Strazile sunt foarte libere, nu recunosc locurile prin care conduc, de multe ori am impresia ca sunt intr-o simulare pe calculator si nu in realitate. Instructoarea, Margit, da instructiuni non stop si e destul de rabdatoare. Nu mi-a dat peste mana cand am bagat gresit in viteza a patra, in loc de a doua. Dialogul nu este foarte infloritor, ceva de genul (ea) “acum la stanga” iar eu “Cum, cum? Unde?”. Expresia mea favorita este “ein bisschen mehr Gas gegeben” – adica accelereaza un pic, sau mot-a-mot, mai da-i un pic de gaz.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Cate ore de sofat trebuie sa faci?
Trebuie sa dai si examen dupa sau ajung sedintele de scoala si semnatura lui Margit? :)
Pai, trebuie sa fac atatea ore pana cand reusesc sa conduc agil si lejer.. fara sa rup covrigul, pardon "lenkrad" adica volanul. Si nu e nevoie de examen si nici de semnatura lui Margit, am deja permis, iupii.
Apropos, germanii spun "die Margit", "die Olivia", adica un fel de "the Olivia" daca ar fi fost in engleza.. mie mi se pare haios.
Trimiteți un comentariu