Despre munca si timpul liber

Merg la munca de joia trecuta. Deocamdata nu am multe de facut dar trebuie sa invat despre ce e vorba in on-line marketing, iar colegii mei nu s-au hotarat inca ce felie de treburi o sa preiau eu. Dupa cum i-am spus lui Jan, impart biroul cu inca o fata si cu doi oameni (Menschen = oameni, trebuia sa zic Männer = barbati).
In prima zi de lucru, colegii mei au dat un mic chef la birou. Nu era pentru mine, ci pentru un coleg care se insurase si care a primit cadou doua coroane pe o perna de plus, un voucher (nu stiu pentru ce) si mica petrecere. M-am gandit, melancolic, la petrecerile de la biroul din Romania unde ma distram de minune, pentru ca eram intre prieteni. Aici m-am simtit un pic stinghera – asa ca in prima zi la un loc de munca, dar si ca intotdeauna in ultimul timp la petreceri unde ma tem ca cineva o sa ma intrebe ceva iar eu n-o sa pricep nimic. Cativa colegi care ma cunosteau dinainte au fost mirati sa vada ca vorbesc germana. Le-am spus sa nu se lase inselati de o conversatie superficiala, de fapt vorbesc atat de prost incat aproape ca nu se pune.

La serviciu ajung in aproximativ doua ore, ceea ce inseamna ca ma trezesc destul de devreme si ajung dupa opt seara acasa. O bucata de drum ma duce prietenul meu cu masina, pana in cel mai apropiat oras mare de unde iau un tren rapid (intercity sau S-bahn) pana in Heidelberg, iar acolo cobor si iau alt tren pana in Walldorf.
Nu sunt un caz singular, multi oameni calatoresc aproape zilnic cu trenul intre orasul in care locuiesc si locul in care muncesc. Legaturile sunt bune, trenurile destul de dese si de rapide. Mai au totusi si intarzieri de 5 – 20 de minute, nu e chiar ca la japonezi. In tren, calatorii citesc, lucreaza la laptop sau, dupa cum am vazut vineri seara cand ma intorceam de la munca, beau bere. Un grup de tineri, de altfel imbracati in costum, care s-au asezat langa mine, au dat gata fiecare cate trei beri, si asta numai in 20 de minute cat am impartit aceeasi bucata de drum. Nu stiu de unde tot scoteau berile alea.

Cred ca mai am multe de invatat despre obiceiurile tinerilor de pe aici. In revista Spiegel am citit un articol despre cat de multe cazuri de alcoolism sunt la tineri minori, in parte si din cauza unor petreceri in discoteci, in care pentru o suma fixa platita la intrare tinerii pot sa bea ce vor si cat vor (asa numitele Flatrate-Party sau All-You-Can-Drink-Party).
Petreceri de altfel sunt destule si pe tematici diverse. De exemplu, petreceri ale celor peste treizeci de ani. Sau petreceri cu diverse tipuri de muzica. Ieri seara ma intorceam cu prietenul meu dintr-un bar din Mainz, pe la doisprezece noaptea, cand am observat ca din parcarea subterana se adunau din toate colturile tineri imbracati complet in negru, si tinere imbracate tot in negru, cu fuste extrem de scurte, pantofi platforma si ciorapi negri, machiate cadaveric. Prietenul meu mi-a spus ca probabil mergeau la un “gothik party”, o petrecere unde se asculta muzica rock, gothica. M-am gandit tot drumul, oare ce o face pe o fata sa se imbrace complet in negru, sa se macheze in halul ala si sa mearga de mana cu un tanar sleampat, imbracat tot in negru, eventual cu un craniu pictat pe tricou, la o petrecere unde se asculta muzica morbida. Evident, sunt intrebari de persoana care n-a gustat in mod special rockul in adolescenta si care in plus se apropie de varstele acelea, cand afirmatii de genul “pe vremea mea..” sunt la ele acasa.
Dar pe bune, cand eram eu studenta la noi nu erau petreceri de genul asta sau poate pe mine nu ma invitau, pentru ca eram asa, mai soarece de biblioteca?

Paranteza de mai sus, despre petreceri sau tinerii care beau mai mult decat trebuie, nu se vrea o descriere exhaustiva a modului in care germanii isi petrec timpul liber. Sunt lucruri diferite de facut, bineinteles totul depinde si de varsta, interese si daca esti sau nu familist. Se merge la restaurant sau la cinema, se face mult sport, se merge cu bicicleta. Si sunt multe locuri in care familiile cu copii pot sa-si petreaca timpul, de exemplu mici parcuri de distractie amenajate insa altfel decat modelul Disneyland. Un exemplu: Kletterwald-urile, unde te poti catara ca Tarzan, din copac in copac, pe instalatii amenajate si complet asigurat cu franghii.
N-am incercat inca, dar am vazut un astfel de Kletterwald si abia astept sa ma cocot si eu prin copaci.