19 sept. 2007

Cu trenuletul pe Neroberg

Din peripetiile weekendului trecut: in primul rand, vremea a fost izbitor de frumoasa, soare cat-ii ziua de lunga si cald ca vara. Asa ca, dupa o runda de shopping sambata, duminica am iesit la plimbare. Am nimerit intr-un oras, Wiesbaden, de unde am luat trenuletul si am urcat pe deal. Foarte frumos peisajul si boem drumul, dar partea interesanta e chiar trenul, care se cheama Nerobergbahn. Si anume, trenuletul, care nu parcurge o distanta prea mare, nu e actionat nici electric, nici cu aburi sau stiu eu ce altceva, ci doar de forta gravitatiei si de incarcatura de apa. Treaba merge asa: un trenulet e jos, la baza dealului, iar celalalt sus. Cele doua trenulete merg pe aceeasi sina, legate unul de celalat cu cabluri. Trenuletul de sus primeste o incarcatura cu apa, apoi isi da drumul la vale (exista un om care manevreaza frana, deci nu e ca la formula 1) si trage in contrasens trenuletul celalalt. La un moment dat, trenuletele se petrec, intr-un loc unde sina se bifurca. Trenul a fost construit la 1888 si functioneaza si azi dupa acelasi sistem.



Sus pe Neroberg este un restaurant dragut, cu mese, scaune si sezlonguri scoase afara, chiar cu un fel de plaja pentru vizitatorii restaurantului. Iar cativa metri mai incolo incepe Kletterwald - locul de care am mai povestit - unde te poti catara din copac in copac, pe tot soiul de sisteme de franghii, butoaie, trepte din lemn, la 8-15 metri inaltime si asigurat cu corzi. Nici de data asta nu ne-am catarat si noi prin copaci, doar ne-am holbat la curajosii mici si mari care se distrau sau transpirau pe trasee.



Tot in weekenduri au inceput peste tot prin localitatile mai mici din Germania un soi de festivaluri ale recoltei. La care cu mic cu mare vin la iarmaroc, se dau in calusei, beau must si mananca tot soiul de specialitati precum placinta cu ceapa (pe care n-am probat-o inca). Acolo unde am fost noi, la primarie organizasera ditamai sala cu mese, mancare si muzica live, dar muzica tipic germana, care merge bine cu beri multe, l-a pus pe fuga pe prietenul meu. Sau posibilitatea ca eu sa ma amestec in multime si cine stie, sa ma apuce iar dansatul pe mese.



2 comentarii:

Astaar spunea...

Tocmai am facut si eu o plimbare pana in Heidelberg (sunt cazat in Walldorf).. Iata cateva sfaturi - sper eu utile - pentru cei care vor mai dori sa viziteze prin imprejurimi:
1. aveti grija ca autobuzele nu circula pana la orice ora, asa ca e bine sa intrebati/sa va uitati in statie care este ora ultimului autobuz (eu l-am ratat pe ultimul spre casa, pentru ca era la ora 19:39 iar eu nu stiam sa ma uit).:P
2. Daca nu mai aveti autobuz, puteti sa va intoarceti pana langa Walldorf cu trenul. Se cumpara bilete de la automat, dar atentie mare ca statia la care vreti sa ajungeti NU e Walldorf(Hesse), ci Wiesloch - Walldorf. (Pana in Walldorf Hesse e biletul mai scump).
3. Statia de tren Wiesloch - Walldorf e efectiv asa cum ii spune numele, intre cele 2 orase, Wiesloch si Walldorf. De acolo puteti lua un autobuz (la ora aceea se pare ca nu mai circulau sau nu m-am prins eu inca sa citesc indicatoarele), sau puteti lua un Taxi. Taxiul a costat pana la hotelul L'Auberge cam 8.1 eur, autobuzul din centru pana la tren a fost 1 eur, iar trenul (bilet pentru WDF-Hesse) m-a costat 14.20, insa cred ca era in jur de 8 eur, total cu bilet de WDF corect cam 17-18eur. Taxiul din Heidelberg ar fi costat cam 30 eur (am intrebat la taxi), asa ca daca sunteti 2 persoane mai bine comandati un taxi. Nr taxi: +4962221777 (operatoarele nu prea vorbesc engleza, dar cred ca pot sa inteleaga de unde vreti sa fiti luati si unde sa mergeti).

Olivia spunea...

Draga T, foarte utile informatiile tale, pentru cine vine in Walldorf si vrea sa viziteze Heidelbergul :-)
Automatele de bilete sunt meseriase, dar te poti incurca intr-adevar. In cazul tau, ai platit pe bilet cam de 4 ori mai mult decat face :-) Si eu am platit la automat pe un bilet de autobuz in heidelberg 3 euro, cand de fapt el costa "doar" 1 euro. Asta pentru ca au un sistem de tarifare pe zone, iar eu, in necunostinta, am apasat pe niste butoane la intamplare si am platit, cuminte, cat a aparut pe ecran.

De multe ori, la gara, cand sunt cozi la bilete, cativa amploaiati amabili ai Deutsche bahn (caile ferate germane) te imbie sa-ti iei biletul de la automat. Ceea ce a facut si colega noastra, Ioana, asistata de functionarul respectiv. Doar ca automatul nu i-a mai dat rest vreo 6-7 Euro, drept pentru care amploaiatul a tras cativa pumni (discreti) automatului, banii nu au aparut, asa ca a rugat-o pe ea sa completeze un formular sa declare pierderea si i-a dat banii inapoi.
Nu se aplica si oamenilor care-si cumpara (involuntar) bilete mai scumpe, pentru alte destinatii.