New York, New York

Saptamana trecuta am calatorit pentru prima data in America, la New York, intr-o mica vacanta si pentru nunta unui prieten si coleg de-al prietenului meu. Mai jos sunt cateva impresii proaspete si destul de haotice, pentru ca abia m-am intors, mi-e foarte somn si probabil ca am chestia aia care se cheama jetlag. Totusi, zborul cu avionul peste ocean a fost foarte placut cu singapore airlines, am fost impresionata de entertainmentul de la board (puteai sa alegi dintr-o multime de filme noi, muzica, radio, jocuri) si de faptul ca am primit pernuta, patura si sosete groase. Si de stewardesele mignone, dragute, machiate si cu uniforme foarte frumoase.
Pentru ca am vazut deja multe locuri mai mult sau mai putin frumoase, mi-am propus sa nu mai merg la pomul laudat cu asteptari prea mari. Asa ca am plecat la New York cu ideea ca vizitez unul din cele mai celebre orase ale lumii, dar fara sa ma astept sa fiu foarte impresionata.
Dupa primele zile in SUA, am ajuns rapid la concluzia mareata ca aici lucrurile stau in mare cam ca in Romania. In sensul ca si aici sunt diferente foarte mari – oameni frumosi, bine imbracati si sarmanti, versus oameni a caror atitudine sau inteligenta lasa de dorit; locuri frumoase si ingrijite, versus blocuri mohorate si inghesuite. Oameni foarte bogati si oameni foarte saraci. Am mai remarcat ca majoritatea masinilor au schimbator automat de viteze si ca strazile sunt destul de proaste (aici inca o asemanare cu Romania). Pentru ca nu am stat decat cinci zile in State si n-am vazut prea multe lucruri, asemanarile se opresc aici.

Noi am stat la un hotel intr-o mica localitate tipic americana, la aproape o ora de mers cu trenul de New York. Prinsi intre jet-leg, shopping, pregatirile pentru nunta si nunta propriu zisa, n-am apucat sa vedem tot ce ne propusesem in marele oras. Doar o zi am umblat pe indelete in downtown, in care am facut si o croaziera de trei ore („circle line“) de jur imprejurul Manhattanului, cu un ghid sarmant care ne-a povestit o gramada de lucruri interesante.



Da, am ramas cu gatul stramb uitandu-ma la zgarie norii din Manhattan. Forfota de pe strazi nu ne-a placut in mod special, ca de obicei in marile orase, sunt prea multe masini si prea multi oameni grabiti. Nu ne-a venit sa credem ca, in toata harmalaia si aglomeratia de pe strazi, multi oameni luau masa de pranz la mese scoase afara din restaurant, pe trotuar. Asta desi nici o raza de soare nu ajungea pana jos din cauza zgarie-norilor.
New York e un oras vechi de aproape patru sute de ani si sunt tare curioasa cum arata, sa zicem, in secolul trecut, inainte sa apara zgarie-norii de azi. Pentru ca n-am vazut decat o mica bucata din Manhattan si am ratat o gramada de atractii turistice, probabil ca sunt doar un pic mai breaza decat cand am venit, in ce priveste istoricul locului. Inafara de zgarie-nori, am avut totusi timp sa mai observ ca exista multe dughene mici pentru lustruit pantofii, probabil pentru businessman-ii care trebuie sa ajunga cu pantofii curati la birou.
Grand Central Station a fost o surpriza placuta. Cea mai mare statie de tren si metrou din Manhattan este o cladire cu sali spatioase, decorate clasic, cu tavane arcuite, aurii si lustre cu becuri care dau o lumina placuta. Plus coridoare cu magazine mici si cochete, o piata impresionanta de alimente, cu tonete atractive de fructe, legume, patiserii sau mancare gatita. Absolut tot ce ar avea nevoie sa cumpere un new-yorkez grabit, la sfarsit de zi, inainte de a lua trenul sau metroul spre casa.
Ca orice turist, sunt foarte curioasa cand ajung intr-un loc nou care sunt preturile proprietatilor – cat costa sa inchiriezi sau sa cumperi un apartament sau o casa acolo. Ei bine, ghidul ne-a spus ca in Manhattan chiriile pentru un apartament de o camera ajung la trei mii de dolari, iar pretul de vanzare pentru o camera intr-un apartament este de aproximativ un milion de dolari. Adica, trei milioane de dolari pentru un apartament mediu de trei camere? Mi se pare scandalos si new-yorkezii cu care am vorbit sunt de aceeasi parere. Ce n-am reusit sa aflu, este cam cat castiga respectivii new-yorkezi ca sa-si permita atare chirii (nu vorbesc de cumparat o casa). Evident insa ca foarte multi locuiesc in suburbii, unde preturile sunt mai rezonabile si este si mai multa liniste. Casele americane din orasele mici mi s-au parut insa in marea majoritate destul de mici, cu gradini minuscule si fara stil. Ok, acum vorbeste pretentioasa din mine, care a crescut si a trait toata viata la bloc. Apropos, am trecut cu trenul prin Bronx, cartier al New Yorkului care e la cativa kilometri de luxul din Manhattan, si am remarcat o multime de blocuri urate, vechi, pe langa care majoritatea cartierelor bucurestene sunt de-a dreptul luxoase.

Am auzit de multe ori ca mancarea americana este rea si ingrasa. Adevarul e ca de obicei la mijloc. Am mancat si prost – inclusiv la micul dejun, care nu se compara cu cel din hoteluri similare din Europa – dar si in restaurante bune, cu servire rapida si atenta si cu preturi mici in comparatie cu cele din capitalele europene, poate si pentru ca dolarul a tot fost in cadere libera.
Motiv de altfel sa ne petrecem o zi intreaga la cumparaturi, intr-un orasel incantator cu peste doua sute de magazine „outlet“, cu marci cunoscute la preturi foarte bune. Acolo mi-ar fi placut sa mai raman vreo doua zile cu cardul de credit al prietenului meu. Tot acolo o israelianca vorbareata m-a pacalit sa cumpar o sare exfolianta cu aproape cincizeci de dolari, dupa ce m-a spalat pe maini, m-a dat cu crema, m-a bibilit si m-a vrajit de pana la urma am zis da. Am reusit insa sa zic nu la toate tentativele ei de cross-selling, plecand numai cu sarea-n traista si cu speranta ca o sa-mi ajunga intr-adevar doi ani cum a zis ea si ca n-am fost fraierita pe de-a-ntregul.

Duminica am fost la un meci de baseball. De un an intreg se straduie prietenul meu, care e fan baseball, sa-mi explice regulile jocului, si cred ca am ajuns sa inteleg macar cum se marcheaza punctele si de ce unii arunca mingea iar altii dau cu bata-n ea si alearga. Ma rog, sunt pe aproape. La meci a fost interesant, si datorita show-ului american cu muzica si reclame, dar si pentru ca baseball-ul este pentru americani o ocazie majora sa petreaca un timp cu toata familia pe stadion si sa manance lucruri sanatoase gen hot-dog, pizza si chips-uri. Lucruri pe care le-am incercat si noi, contra unei sume comparabile cu ce am fi platit intr-un restaurant bunicel pe o masa intreaga. In final, jocul m-a captivat si pe mine si mi-a parut rau cand a inceput sa ploua si s-a intrerupt, mai ales ca dadusem patruzeci de dolari pe bilete.
Mai multe poze din New York aici.