Concert

Saptamana a trecut fara sa-mi dau seama, de fapt cam asta e unul din marile defecte ale timpului, ca trece fara sa-ti dai seama. Incep incet-incet sa ma obisnuiesc cu vorbitul in germana si cateodata reusesc sa fac si eu cate o gluma. Sau macar sa rad cand spun altii o gluma. Oricum, nu pot sa-mi inchipui cum ar fi fost daca nu stiam deloc germana. Am atatea lucruri de invatat: germana, condusul si marketing on-line. Daca pun la socoteala si cele patru ore pe drum, nu prea am timp sa ma plictisesc. Iar acasa, cu exceptia faptului ca am gatit paste intr-o seara, n-am mai facut aproape nimic. Sunt o gospodina lamentabila.
Joi am fost la concert Genesis, in Frankfurt. Biletele la concert s-au vandut de anul trecut, spre deosebire de concertele din Romania care se anunta cu maximum 4 luni inainte si unde mai gasesti bilete, de regula, si cu doua saptamani inainte de concert. Concertul mi-a placut, dar unele melodii nu le stiam si nu le-am inteles, sau as putea sa zic ca nu le-am patruns la fel de bine ca fanii trupei, unii de varsta membrilor trupei si unii si usor ametiti de bere. Phil Collins a fost jovial, a facut multe poze publicului si a incercat un pic de germana („Frankfurt, Sie sind fantastisch!“). Vorbeste germana mai prost ca mine, dar pentru el asta nu e o problema, cred.
Ca sa intram pe stadionul unde se tinea concertul, a trebuit sa parcam la capatul sirului de masini de pe marginea strazii si sa mai mergem peste jumatate de ora pe jos, dintre care o buna parte din drum pe o poteca, prin padure. La intoarcere, am stat evident la coada sa iesim din stadion, iar pe poteca din padure a fost coloana compacta. A fost prima oara cand am stat la o coada ca sa intru in padure. Drumul din padure era garnisit inclusiv cu cate un domn care facea pipi pe marginea potecii, cred ca am pomenit deja faptul ca la concert s-a baut multa bere. In stadion au misunat pe tot parcursul concertului tineri vanzatori cu butoaie de bere incarcati in rucsaci, in spate, dar si cu pahare de caipirinha. Patru euro paharul de bere si sase euro jumate caipirinha, amandoua bine aprovizionate. Chiar prea bine, judecand dupa covorul de pahare de plastic golite care a ramas in urma pe podeaua pusa pe stadion. Mi-am adus aminte de concertul depeche mode de pe stadionul national din Bucuresti, unde inainte sa inceapa concertul deja nu mai gaseai cola sau altceva de baut, chiar daca statusei la coada jumatate de ora.
Ca sa merg la concert, a trebuit sa ma invoiesc de la prima sedinta comuna cu toti angajatii firmei la care lucrez. Ieri am primit protocolul sedintei pe e-mail, in care scria ca am fost invoita si trimisa la Frankfurt pentru a gasi o orchestra pentru urmatoarea noastra sedinta. Le-am raspuns ca am vorbit cu Phil, care va incerca sa-si anuleze un concert pentru asta.
In gradina casei unde locuim acum a aparut o cusca cu iepuri. Doi mari, parintii, si unul mic, puiul, alb cu botic negru. Le apartin vecinilor care tocmai s-au mutat un etaj mai jos. Azi l-am luat si eu pe cel mic putin in brate si am avut noroc, n-a facut pipi pe mine. Ca de fiecare data cand vad un animal simpatic – iar pentru mine toate animalele sunt simpatice – m-am hotarat ca vreau si eu iepuri.