17 aug. 2007

Ciquita in noul apartament

In sfarsit, ne-am mutat in noul apartament. Daca facem abstractie de cutiile stivuite intr-una din camere, de mocheta nu tocmai noua si de lipsa (partiala) a dulapurilor, totul e minunat. Mama este din nou la mine si ma ajuta la treburi, de fapt le face ea pe toate, timp in care prietenul meu e plecat la un training, eu lucrez iar pisica noastra doarme, cotrobaie prin toate colturile, vaneaza muste sau se bucura de privelistea de pe terasa.

Apropos de pisica mea, Amaya Ciquita Bonita, dupa cum toti prietenii si cunoscutii mei stiu ca o cheama, am facut un top cu cele mai interesante lucruri pe care le-a realizat in cariera ei de pisica de casa – unde a fost promovata de la stadiul de mica pisica vagaboanda:

  • La primul ei brad de Craciun impodobit, fura bomboanele rafaelo din brad si le rontzaia partial, iar mama ma certa pe mine pentru ca pe covor erau ambalaje si nuca de cocos imprastiate.

  • De fapt la toti brazii care au urmat, a despuiat pomul de beteala din partea de jos si si-a facut guler din ea. Sau pur si simplu a facut-o bucatele si a imprastiat-o prin toata camera. Oricum, brazii nostri au devenit, odata cu venirea Ciquitei, un soi de arta abstracta.

  • Odata, cand am avut musafiri si au fost invitati sa se aseze la masa, prima care a sarit pe scaunul din fruntea mesei a fost tot Ciquita. A fost rugata sa cedeze locul si sa manance din farfuria ei de pe podea.

  • Printre lucrurile de mancare pe care le-a furat: porumb fiert pe care l-a mancat pe jumatate, peste prajit, iaurt din canile noastre nesupravegheate. Daca nu poate sa fure, cere – se intinde cat e de mare pana la marginea mesei si ridica o labuta cat poate ea de sus, la modul “da si mie”.

  • Ii place sa “stea de vorba” la balcon cu vecinii. Daca nu e nimeni la fereastra, pare realmente dezamagita.

  • Daca sunt musafiri care stau mai multe zile in vizita, le cere de mancare si se poarta dragalas cu ei pana primeste ceva, apoi le trage cate o labuta si pleaca.

  • Nu-i plac copiii, cu cat sunt mai mici cu atat se sperie mai tare de ei. Cand au venit nepotii mei, a fost tot timpul pierduta de frica, a mers tiptil pe langa pereti si s-a varat sub pat sau sub cada la fiecare semn de pericol si a uitat si de mancare.

  • Are ore timpurii de trezire, de obicei inainte de sase dimineata. O tortureaza pe mama in diverse feluri, inclusiv deschizand si trantind usile la dulapuri sau zdranganind jaluzelele, pana cand mama se scoala si-i da sa manance.

Mama, eroina de blog fara sa vrea, m-a rugat sa precizez ca de data asta a reusit sa iasa singura din aeroport, fara sa se mai rataceasca si fara sa se mai tina dupa alte persoane care aveau zboruri de legatura si prin urmare ajungeau la alte porti de imbarcare. Singurul lucru cu care nu se poate impaca este tariful pentru transportul Ciquitei, si anume zece euro pe kilogram de pisica plus cusca de transport. Diferite metode au fost incercate pentru optimizarea costului, de la regim pentru pisica in vederea scaderii drastice in greutate – n-a functionat – pana la negociatul cu functionarii de la aeroport, relativ la cat cantareste de fapt pisica. Asta a functionat doar la Bucuresti, spre mirarea nemtoaicei de la check-in din Frankfurt, care n-a inteles de ce pisica a cantarit cinci kilograme la plecare si opt la intoarcere.
Si aici in casa unde este noul apartament exista un iepure, care insa iese doar din cand in cand din casa si sta in gradina intr-un soi de tarc. Ieri Ciquita l-a vazut de la fereastra si parea interesata de el. Sper ca nu i-a trecut prin cap sa-l manace. Oricum, iepurele e mai gras ca ea.

N-am facut un progres extraordinar, relativ la cat imi ia sa ajung la servici. Acum merg cu un tramvai si cu un autobuz, mai mult de o ora. Oricum, ma consoleaza faptul ca autobuzele si tramvaiele ajung in statii la ore fixe, poti sa-ti faci traseul pe internet, ca sa stii exact cand pleci si cand ajungi, iar intarzierile sunt minore. Drumul de fapt ar dura mult mai putin daca autobuzul respectiv nu s-ar invarti in cerc prin diverse localitati mici. Sau daca as avea eu masina. Momentan ma delectez cu dormitatul in autobuz in fiecare dimineata, incercand totusi sa nu cad la curbe peste pasagerul de pe scaunul de langa mine. Si-mi trec prin cap tot soiul de idei, de genul, ce bine ar fi sa existe in autobuz un soi de canapele unde sa poti dormi de-a binelea si sa te trezesti de exemplu intr-o ora la destinatie.

2 comentarii:

Paul Marculescu spunea...

Salut Olivia,

Amuzant cu greutatea matzei, ai grija sa nu haleasca si iepurele ca-l platiti si pe el pe avion. :)
Pe avion cum e transportata? In cala sau in brate? Daca are nevoie la toaleta, ce se intampla?

Autobuzele cu canapele nu-mi par prea practice, s-ar imputi dupa vreo 2 luni de folosinta.

Salutari. :)

Olivia spunea...

Salut Paul,
Pe avion, matza e transportata in cutie proprie, jos in spatiul din fata scaunului. In mod normal, daca cutia animalului depaseste 20 cm in inaltime (deci, daca animalul nu este un soarece, cobai sau chiuahua mic) trebuie dusa la cala. Dar mama a fost ca de obicei convingatoare si a luat matza cu ea.
Iepurele a disparut din gradina. N-am gasit oase prin casa, deci am motive sa sper ca e inca sanatos si in viata.
Ai dreptate cu canapelele. Intre timp m-am obisnuit sa dorm pe scaun. Ma urc de una singura la capat de linie si cand ma trezesc, sunt inconjurata de nemtzi care se uita amuzati la mine cum trag la aghioase.
Salutari si astept impresii din Stocholm!